amintiri aburinde :>

• mood: still sick.
• listening: silence :|
• weather: stupid.
• horoscope: i don't care right now, thank you.
• first word came up in mind: first wound can steal the truth [la mine cuvintele nu vin niciodata singure.]
  

as fi vrut sa incep prin a scrie "tocmai am venit de afara de la o plimbare linistita prin parc. am vazut oameni fericiti ducandu'si de mana copii si nepotii, si am reusit, cumva, sa ignor de tot certurile vecinilor de azi."

Dar nu. astazi nu. astazi copila a stat in casa deoarece e racita prea tare. chiar isi doreste sa aiba nas si papile gustative. si e frig. si ploua. astazi copila s'a uitat in sfarsit la "Evan Almighty" si s'a intrebat un sfert de film: "de ce is asa fericiti? nu mai au casa... vorbesti cu Dumnezo, za'i ca nu mai ai casa.. Om, nu mai ai NIMIC!" nu... erau fericiti ca se aveau unul pe celalalt. pai bine bine, dar nu aveau casa!

in fine... era un gand superficial care mi'a cazut din emisfera stanga.

mie'mi place emosfera dreapta... deoarece controleaza partea stanga a corpului.. la japonezi e invers. treaba lor. sa nu le stricam "armonia".

astazi mi s'a intamplat un lucru foarte draguts :) mi'am dat seama ca iubesc prea mult, si mi'am dat seama ca viata mea e ca o banca. am imprumutat mai de mult niste fericire si a trebuit sa platesc o dobanda uriasa. acum m'am angajat acolo, si ma plateste ca sa imi iau fericire :>.

da.. fericirea se ia in doze mici... cu pipeta. fericirea e un drog, de care tot suntem, sau vom fi pana la urma, dependenti. si are si un avantaj... ai fericire, nu'ti mai trebuie nimic 8->.. in afara de o casa. si ... de restul... de lucruri... dintr'o casa...

in fine, nu asta mi s'a intamplat, dar nu conteaza.

m'am uitat la niste poze cu fostii mei colegi de clasa, si am realizat ca mi'este dor de cativa dintre ei, si chiar regret [eu /:)] ca nu am tinut legatura cu unii dintre ei. sa incerc acum sa ii contactez, m'as simti penibila, habar nu am de ce, si poate ca nu ar fi bine. am auzit chestii despre fostele mele prietene, si nu vreau sa ma conving ca sunt adevarate :) prefer sa las totul asa cum e.

oricum, tot uitatul asta prin poze, m'a ajutat sa'mi amintesc.. ca lucrurile nu au stat chiar asa rau cum obisnuiam sa imi spun. mi'am da seama ca.. unii oameni.. putini, ce'i drept, m'au ajutat sa simt cum e sa ai un prieten :) probabil am fost prea orgolioasa si prea egoista ca sa vad asta. am realizat ca aveam chiar si o cea mai buna prietena! pe care o cunosteam foarte bine, si care ma cunostea la fel de bine... dar ne'am distantat, si regret, nu am mai vorbit cu ea de peste un an... oricum, pot spune despre ea ca e o persoana minunata, sau era, cel putin... nu stiu daca ea poate spune la fel despre mine... sper doar ca nu m'a uitat...

se zice ca nu stii niciodata ce impact ai asupra oamenilor. pai... eu mi'am dat seama pana la urma... in toata tristetea mea, pe care nu o vedea mai nimeni pentru ca o ascundeam, nu am mai avut timp sa vad... dar acum vad. si da. mi'au ramas mai mult decat vise si idei...

cica sacrificiul suprem pe care il poti face pentru cineva este sa mori... ei bine, poate, in anumite circumstante, atata doar ca persoana cealalta va purta vina mortii tale adanc in suflet pentru totdeauna. parerea mea ca adevaratul lucru "suprem" pe care il poti face pentru cineva este sa fii acolo pentru el sau ea, sa'i stergi lacrimile si sa ii asterni zambete pe fata. si sa nu o uiti... si asta nu e un sacrificiu... pentru un prieten, nu este un sacrificiu.

de aceea mereu am zis ca eu nu prea am prieteni. am cativa, dar poti sa'i numeri pe degetele de la o mana... si poate inca un deget de la un picior. restul sunt... cunostinte.

sunt sigura ca printre acele cunostinte se afla n+1 persoane de incredere, dar sa zicem ca stiu cum functioneaza increderea la oameni :) daca nu stii... o sa afli.

notes:

am recitit si nu sunt greseli.. daca apar, e vina lor.
[imaginea apartine site'ului photocasket [cel putin eu acolo am gasit'o. parca.].]