ciudat. cum cele mai marunte lucruri le pot distruge pe cele mai mari si mai importante.. am vazut cupluri care s-au despartit dupa ani de zile doar pentru ca nu ajungeau la o intelegere cu privire la mobila din bucatarie.. sau ceva de genul acesta.
Am mai fost martora unui astfel de eveniment de curand.
Tocmai avusesem o cearta groaznica cu cineva foarte drag. Astfel de certuri ma imping sa fac lucruri pe care le-as regreta mai tarziu. Pentru ca nu voiam sa fac astfel de lucruri, am trantit usa plangand in urma mea si m-am indreptat spre cel mai apropiat local.. Red Nights, locul unde oricine isi ineaca amarul.
Sunt fata, si ca orice fata, imi vine sa ma descarc pe prima persoana pe care o vad. Fiind mai introvertita, incerc sa ma abtin, dar cateva pahare in plus sigur nu ma ajuta la asta.
Acolo l-am intalnit pe tipu` asta.. nu-mi amintesc exact numele.. caruia i-am spus toate problemele mele, si tipu` chiar a ascultat. Si m-am simtit mult mai bine.
Bun. Pana aici, ceva foarte banal. Dar dupa ce mi-am terminat numarul, am vazut in sfarsit ca nici "the dude" nu era intr-o stare prea buna. Fiind o fata foarte sociabila si draguta si etc de felul meu, il intreb despre ce e vorba.
The dude se apuca sa-mi povesteasca despre viata lui perfecta.
Cica o intalnise pe fata asta, o dudeata, ca nu mai stiu cum o chema si pe aia, su sativa ani in urma intr-o excursie. Statusera de vorba, si pana la urma, inevitabilul s-a produs. S-au indragostit unul de celalalt. Dudeata nu era din acelasi oras. Era chiar din orasul asta din care va povestesc eu acum. El locuia la vreo 200 de km distanta, insa pentru dudeata, se mutase aici.
S-au inteles de minune inca de atunci, si se mutasera impreuna de cateva luni. El chiar urma sa o ceara in casatorie in seara aia!
Parea perfect! Si atunci ce Dumnezeu nu era bine? Ce cauta el la Red Nights, ce amar mai avea si asta?!
Dar cum am spus.. parea. Dudeata cunoscuse un alt tip, the dude 2, cu care incepuse sa povesteasca foarte multe, chiar si detalii intime. Toata ziua, dudeata ii spunea lui ce om bun era astalalt si cate au ei in comun.
In seara asta the dude s-a dus acasa, cu inelul in buzunar, dar i-a gasit pe cei doi duzi mancand inghetata din acelasi bol.
WHATHA?!
Bneinteles ca nu era ceea ce parea. Mama dudeatei tocmai intrase in spital si ea il sunase pe ala, plangand. Si ala venise intr-un suflet ca sa fie alaturi de ea in acele momente grele. Si the dude a intrebat:
-Si pot sa stiu de ce nu m-ai sunat pe mine?
-Pentru ca.. incepu dudeata, erai la munca.. Si nu puteai fi deranjat, iti amintesti? Si oricum probabil nu ai fi raspuns. Nu raspunzi aproape niciodata.
-Puteai lasa un mesaj.
-Nu raspundeai oricum.
The dude incerca sa nu isi iasa din pepeni. Dudeata statea in fata lui, cu ochii inlacrimati si spasita, in timp ce "celalalt" se holba la ei fara sa zic nimic.
Si atunci the dude, care tine foarte mult la dudeata, cu totii ne-am dat seama, s-a gandit ca omul acela care statea pe patul lor, uitandu-se ca un retardat la picturile de pe pereti, avea probabil ceva ce el nu avea, si acel ceva o facea pe dudeata fericita. Si cum el voia ca dudeata sa fie fericita.. si-a spus ca nu avea rost sa stea in calea fericirii lor.
I-a spus si ei asta, si a plecat, fara sa-i dea timp sa raspunda, sau sa se justifice, cine stie.
Eh.. ai zice ca e gata intre ei doi.. dar dupa ce the dude si-a terminat povestea si a mai comandat un rand, spunandu-mi ca sunt draguta, hac, pe usa a intrat o fata, insotita de un baiat, care parca era inconstient de ceea ce se petrecea in jurul lui, pentru ca se uita mirat in jur, ca un retardat.
Fata l-a cautat cu privirea pe the dude asta, si a fugit la el. I-a zis pe nume.. dar stii ca nu le am cu memoratul numelor.
-Nu trebuia sa fugi..
Si se apuca sa-i explica cum "celalalt" o sfatuise sa il caute, pentru ca the dude intelesese gresit. The dude s-a uitat la mine.
-Sa.. sa o cred?
Eu am dat din umeri. Nici nu vedeam prea bine, de priceput nu mai zic.
-Ui.. uite, zise the dude. Iti-iti dau numaru` meu, da?, si te sun daca nu am avut dreptate, da?
Mi la iscalit in palma cu nu stiu ce pix. L-am memorat in agenda telefonului, a doua zi, sub numele de "the red nights dude".
Azi dimineata ma suna the red nights dude.
-Hey, tuh. Ahmm.. sunt eu. Stii, ne-am intalnit la Red Nights. Voiam sa iti multumesc.. pentru seara aia.. stii.. noi acum ne-am intors din luna de miere si tipu` alalalt s-a impuscat. Sunt cel mai fericit. Poate ne mai intalnim candva..
-Ahm..
The dude m-a treezit.
-Sigur.
-Ok. Ehmm..
-Pa.
-Pa.
Nu intentionez sa il mai vad vreodata. Mai ales ca retardatu` s-a impuscat, si era chiar cute!
p.s. Nu, nu-mi amintesc cand i-am dat numarul meu dudului.
heXagon.
duminică, iunie 08, 2008
Etichetata drept: life..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 have spoken..:
Trimiteți un comentariu