Azi n-am titlu.

Ambianta: [ceva dark cabaret].

Doua lucruri de precizat:

1. Viata mea e perfecta. Iubesc fiecare suflare. Iubesc fiecare scrasnet din dinti. Iubesc molia care tocmai s-a asezat pe monitor si a trait fericita pana la adanci batraneti. Iubesc orice imi ofera si ia viata, de altfel. Nu sunt stresata defel. Sunt relaxata. Sunt fericita! Parca plutesc pe un norisor galben nu-mi place galbenu. Pe un  norisor colorat care a mancat curcubeul si l-a facut sa dispara. Tocmai am ajuns in regatul meu, plin de culoare si ponei roz, grasuni si fericiti, curcubee mancate de norisori pufosi si caracatite atarnate de copacii impodobiti cu globuri, tot cate doua: unul mauve, si unul turqoise. Iarba miroase a petrol si a cauciuc ars, iar vacile mor fericite si nemulse. Veveritele au rubeola, iar cartitele poarta lentile de contact stravezii. Toate acestea imi dau o stare de euforie pe care nici nu trebuie sa o prefac. Sa nu uitam, iepurasul meu, faimosul (sau mai putin) meu iepuras alb si pufos, imi sare in sfarsit in palma si I sqeeeeze him pana ii dau matele pe afara. Ne zambim, si ne punem jobenul pe cap si incingem o polka pe ritmuri de salsa ca sa le dam dureri de cap randunicilor cu covrigi in coada. Apoi putin step. Si sa nu uitam.. sa plangem. Fericiti si cu zambetul pe buze ne urcam intr-o barcuta de hartie si zburam peste norii supraponderali. Eu zbor spre alta galaxie, iar iepurasul ramane in barcuta de hartie, si se invarte in veceu vasul de toaleta, pana cand calatoria lui se termina la subsolul blocului, dupa un "puf!" si un fum albastrui. Toate is gasesc sfarsitul acolo. Sa stii ca oamenii nu vorbesc destul de mult despre subsolurile de bloc. Nici macar eu nu discut destul despre subsolurile de bloc.

2. Azi sunt ironica si aveam chef sa scriu ceva frumos.