Joaca de copii

Avertisment: aceasta aberatie contine scene de violenta fara sens.

Ambianta [pian] : 

O noapte tarzie in casa de pe deal, dormeau linistiti doi copii in patutul lor luminat de luna. Fetita tinea in brate un baietel, baietelul o tinea de mana, si un ursulet cu un ochi verzui ii privea de pe cutia cu jucarii.

O soapta usoara ii mangaie obrazul, fetita se trezeste speriata. Luna nu mai era pe cer, intunericul luase totul. In capul ei o voce-i sopteste..

De-a doctorul! De-a doctorul!

Coboara din pat cu un zambet uscat si paseste fara sunet pana in bucatarie, deschide sertarul ros de vreme si alege cel mai mic cutit.. Se intoarce in camera inghitia de intuneric, vocile radeau soptit. Baietelul astepta dormind linistit in patul moale de langa geam. Fetita da la o parte patura inflorata, si camasa baietelului.. Face o taietura de la baza gatului pana pe saltea.. Baietelul striga, dar fetita nu-l auzea, era prea liniste in mintea ei.. Baietelul se zbatea, dar fetita nu se speria, ea stia ca nu e real..

Dupa o vreme baietelul nu mai plangea, si fetita zambea victorios. Vocile soptite ii spuneau ce sa faca, regulile unui joc frumos. Il taie de-a lungul, si de-a latul, sangele lui se curge pe podea, dar fetita zambeste in continuare, vocile ii soptesc ca nu e real..

Vocile inca-i sopteau ce sa faca, si fetita se uita prin camera intunecata, iar ochii ii cazu pe cutia cu jucarii, cutie cu roti.. Isi aminti cum, intr-o seara de noiembrie, ea-l purtase pe-ascuns in cutia cu roti, el era pedepsit, ea se ducea la bunica, si nimic nu ii putea desparti.

Fetita dadu la o parte ursuletul cu ochi verzui, si goli cutia cu roti, imprastiid jucariile prin toata camera. Se duce spre pat si lua un picior de-al baietelului si il aseza frumos in cutia cu roti.. Cand ii puse capul in cutia cu roti, baiatul deschise ochii brusc si se uita la ea suparat, o lacrima se rostogoli pe jos.. Dar fetita zambi, si il saruta, ii spunea ca-l iubeste si ca nu vor fi niciodata despartiti, pentru ca vocile ii sopteau ca nimic nu era real.. Dar baietelul inca o privea dezamagit, si fetita se enerva si ii infipse cutitasul in ochi.

Isi puse rochita ei cea rosie, pe care i-o daruise mama de ziua lor. Se uita in oglinda si zari o sclipire ciudata ii ochii fetitei care o privea inapoi. Fetita se sperie, deoarece fetita din oglinda avea sange pe maini si pe fata, si zambea intr-un fel ciudat, dar vocile o linistira intr-un catec abia soptit..

Fetita scoase cutia cu roti si o tragea dupa ea, catre lac. Vocile soptita radeau voioase, iar luna aparuse pe cer. In lumina lunii fetita calca pe frunzele umede de pe sosea, zambind sters si cu ochii speriati, pentru ca stia ca ce va urma avea sa fie real.

Ajunse la lac, obosita si cu un nod in gat. Vocile fericite, ii sopteau sa impinga cutia cu roti in lac, si apoi sa adoarma, sa adoarma linistita..

Fetita impinse cutie in lac si privi cum se scufunda, cand deaodata vazu ursuletul cu ochi verzui pe cutie cu roti. In capul ei auzea rasete abia soptite, si franturi de vorbe care o impingeau sa alerge dupa ursulet..

Fetita acu cativa pasi inspre lac. Ursuletul o privea de pe cutia cu jucarii, parca strigand-o sa vina cu el intr-un loc minunat, o lume de basm.. Fetita pasi incet in apa lacului, si inainta foarte lent. Ursuletul parea nerabdator sa o imbratiseze, dar o astepta.. O astepta..

Deodata fetita se impiedica si cazu in apa lacului, care dintr-o data se facu rece, si o imobiliza. Fetita se zbatea din toate puterile, iar vocile radeau acum tare. Fetita striga, dar nimeni nu o auzea, si vocile se amuzau pe seama ei. Totul era real. Dupa o lupta de sunete, fetita zacu neminscata, in rochita ei cea rosie daruita de mama de ziua lor si tinand in brate un ursulet cu ochi verzui. Fusese un joc frumos.

Se asternu o liniste apasatoare, dar calma, era o dimineata de noiembrie..