Melting ice.

Avertisment: Not fair. Si real. Si nu-mi ignora avertismentele.

Ambianta [calming industrial / whatever / nu stiu ce]:

Si cum se uita cu ochii inghetati incercand sa cuprinda cu privirea tot ceea ce se intampla in jurul ei, deodata vazu o silueta imbracata intr-o rocie lunga, argintie, parca inghetata. Se vazu pe ea insasi privindu-se rece. Se sperie, si ii intoarse spatele siluetei care o privea atat de inghetat. Insa ceea ce vazu ii strapunse corpul cu fiori reci, ca niste ace de gheata. 

Dadu peste aceeasi silueta, silueta ei, aruncandu-i o privire inghetata. Era speriata, si totodata, rece. Rece, ca un turture de gheata abia cazut in zapada de pe streasina casei. 

Oare era vreo cale de scapare din acest labirint de gheata? Era atat de frig... Se apropie de propria-i siluenta, cu teama. Era o oglinda. Intinse mana si o atinse. Era o senzatie stranie, se simtea de parca glinda o absorbea cu totul, intr-un univers si mai rece.

Se cufunda in oglinda. Dincolo de ea, o astepta o caldura ciudata, parca in armonie cu frigul de acolo. O incalzea pe dinauntru. Se uita in spatele ei. Oglinda era tot acolo. Se privea tot pe ea, asa, inghetata, cum statea in paradisul de gheata de dincolo de oglinda.  Se intreba cum ajunsese, de fapt, acolo. Sa fi fost doar un vis? Dar mai avea rost sa se gandeasca? Trebuia sa gaseasca o cale sa iasa.. sa scape de frig! Se saturase de frig! 

Se uita in jur, dar era intuneric. Oglinda era singura sursa de lumina. Ridica piciorul drept si incerca sa o sparga. De data aceasta, piciorul nu ii trecuse pe partea cealalta, si sparsese oglinda, care se imprastie in zeci, poate sute de bucatele mici. O cauta pe cea mai mare, si o lua. Dar o durere rece ii sageta degetul aratator. Se taiase. Sangele topea bucata de oglinda. Dar degetul ei ingheta. Era atat de rece! O durea cumplit.

Alese alt ciob cu care incerca sa isi lumineze calea. Dar nu era bun de nimic, cat timp il tinea ea in mana. Lumina care se ascundea in interiorul ciobului parea sa paleasca atunci cand atingea ciobul. Atunci se descalta si isi folosi un pantof pentru a purta cioburile cu ea. Se simtea Lizuca, in Dumbrava Minunata. Inainta incet, aruncand bucatele de oglinda in fata ei. Ciudat, nu simtea frigul in picioare. Dar nu avea timp sa se gandeasca de ce.

Cioburile ii luminau calea. Deodata, in fata ei aparu un birou vechi. Pe birou se aflau cateva scrisori deschise neglijent, o calimara, o pana si o lumanare. Ea se apropie de birou, si lua o scrisoare. Aceasta s-a topit la atingerea ei. Se sperie. Oare toate lucrurile se topeau la atingerea ei? Pantoful ii era inca intact, doar. Atunci lua lumanarea in mana. Cu siguranta se va topi. Insa lumanare se aprinse, invaluind totul intr-o lumina calma, parca alungand razele reci ale cioburilor de oglinda. 

"Ah! Ce bine!" gandi fata. Insa se simti dintr-o data ametita si slabita. Lumanarea ii absorbea energia. De fapt, energia ei ardea, energia ei lumina incaperea de gheata.

Ea cazu, scapand lumanarea pe birou. Flacara se imprastie pe tot biroul, iar in scurt timp, totul fu cuprins de flacari. Ea simti cum o caldura sufocanta ii invaluia corpul, dar nu se putu ridica sa se slaveze. Doar ea isi dorise caldura, si acum se topea in ea.